Femeia Nectar —
Cer și Pământ Împreună
cu Laura Maria Yara și Magda Asaftei · aprilie – octombrie 2025„Ce înseamnă cu adevărat să fiu Femeie pe acest Pământ? Cum se simte să fiu așa cum m-a creat Dumnezeu, în corp de Femeie? Și cum pot să mă împărtășesc în Iubire și Serviciu, din tot Sufletul, pentru cât timp am de trăit aici, în acest corp, în această viață?"
Pornim către aflarea răspunsurilor la aceste întrebări, în interiorul nostru. Pornim cu smerenie, cu reverență și cu curaj într-o călătorie blândă și fermă în același timp de revenire pas cu pas, revelație cu revelație, la profunda noastră Identitate Feminină, pe care am numit-o Femeia Nectar – Esența distilată a Sufletului Feminin.

Femeia Nectar este Cea care unește Cerul cu Pământul în propria ei Viață, în propriile ei alegeri conștiente de fiecare zi. Este Femeia care își amintește Cine este și își trăiește Drumul Sufletului, pe Pământ, cu Pământul și cu Dumnezeu împreună.
Femeia Nectar este Sufletul Feminin profund Uman. Și este în același timp mereu conștientă și ghidată de realitatea clară a adevăratei sale identități: „Sunt Spirit. Sunt un singur Sine, unit cu Creatorul meu. Sunt Lumina Lumii. Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu. Și sunt AICI să fac Voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea pentru mine."
Nectarul dinăuntrul nostru este Iubirea. Iar Femeia Nectar are Inima plină de Focul Viu al Iubirii și, din această Putere a Iubirii lui Dumnezeu, Femeia curge și vindecă, mângâie și îmbrățișează, atinge și sărută și alină, creează, distruge și reface tot ce nu este în Adevăr și în Iubire… și apoi lasă să curgă iar…
Ea se revelează doar când dăm la o parte controlul, aroganța, frica și încordarea… când mintea rațională tace și se predă și când ne lăsăm pătrunse de Viață, de jos în sus.
Se revelează în plăcere, în Iubire autentică, în Inimă pură și larg deschisă, în Uter cald, bun, relaxat și moale, în Bucurie, în profundă Iubire și acceptare de Sine.
Femeia Nectar este femeia adultă, matură, cu discernământ – cea căreia nu îi mai este teamă să Fie Ea Însăși.
Femeia Nectar nu mai așteaptă Salvarea de undeva din afară, ci devine complet responsabilă pentru viața ei, pentru alegerile ei, pentru felul în care se așază în lume, pentru ceea ce co-creează și dăruiește.
Ea nu își mai proiectează așteptările și nevoile în bărbatul ei, în părinții ei, în societate, în politică, în sistem – ci este Femeia care și-a amintit cine este și are curajul să FIE, în acord cu impulsul permanent al propriului ei Suflet reconectat cu Spiritul.
Femeia Nectar este Vie! Iubește Viața cu pasiune, cu inocență, cu devoțiune și se așază cu naturalețe în serviciul necondiționat al vieții, al iubirii, al celorlalți. Ea se lasă iubită și iubește. În Umanitatea ei reunește în sine Femeia, mama, copila, adolescenta, bunica înțeleaptă; toate se țes și se împletesc înăuntrul ei, și Ea își cunoaște ciclurile, râsetele, tăcerile, lacrimile, bucuriile, dansul, vocea, cântările, iertarea, dorurile, miracolele, vindecarea, puterea, predarea, smerenia, înțelepciunea și uimirile.
Femeia Nectar și-a vizitat cele mai întunecate încăperi din interiorul ei – toate acele locuri în care i s-a strâns Sufletul de atâta neiubire, în care a stat și a ascultat și a plâns, până a alchimizat durerea profundă de a se simți separată de Iubirea cea Mare.
Este Femeia care îmbrățișează toate aspectele Ființei ei – inclusiv pe cele mai rușinoase și „imperfecte". Este Femeia care a învățat că drumul creșterii ei nu este logic sau liniar, ci are loc în curbe și spirale, organic, ca ramurile unui copac.
Femeia Nectar suntem noi. Eu, Tu, Ea, Noi – aceste femei care ne întrebăm cu inima curată: „Ce înseamnă cu adevărat să fiu Femeie pe acest Pământ? Cum se simte să fiu așa cum m-a creat Dumnezeu, în corp de Femeie? Și cum pot să mă împărtășesc în Iubire și Serviciu, din tot Sufletul, pentru cât timp am de trăit aici, în acest corp, în această viață?"
„Care este acel lucru adevărat, lucrul după care Ea tânjește? Relația de iubire cu propriul său spirit, căsătoria interioară care o încredințează destinului ei, ritualurile sufletului care îi hrănesc foamea cea mai profundă și sentimentul de a fi însărcinată cu propria ei esență creativă." — Marion Woodman / Jill Merick, Coming Home to Myself